Karnawał

Ukrywa się pod maską makijażu
I pod tym błyszczącym przebraniem
Przelatuje z liścia na liść,
Przekonując je, że latanie
Nie boli, że to cudowne doświadczenie,
Potem odrywa je powoli,
Wolne po raz pierwszy,
Zafascynowane zdarzeniem,
Jakby nie umierały.
Ale umierają.
A on, ten który je przebrał
By je zabić,
Zostaje sam, umalowany jak pajac
W środku większego nagle świata
Między katedrą a placem,
Sam i nie potrafi umrzeć,
Chociaż potrafi latać.

Carnaval

Se colorează ca să se ascunză
Şi sub acest strălucitor travesti
Trece din frunză în frunză,
Le convinge că zborul nu doare,
Că e doar o experienţă minunată,
Apoi le desprinde uşor,
Libere pentru prima dată,
Fascinate de întâmplare,
Ca şi cum n-ar muri.
Dar mor.
Iar el, cel ce le travestise
Ca să le omoare,
Rămâne singur şi colorat ca o paiaţă
În lumea deodată mai mare
Între catedrală şi piaţă,
Singur şi fără să ştie muri,
Deşi ştie să zboare.